Proștii sub clar de lună

după Teodor Mazilu

Regia: Constantin Tache Florescu

Scenografia: Maria Nicola

Muzica: Marina Pingulescu și Mihai Balabaș

Proștii sub clar de lună este o comedie cu personaje care își doresc să fie autentice cu orice preț. Au interiorul frământat, dar în exterior lasă impresia unor mari farsori, pentru că își schimbă aspirațiile cu ușurință, fac promisiuni pe viață și pe moarte și dau ultimatumuri, pe care le încalcă apoi cu zâmbetul pe buze, un zâmbet rușinat de fecioară.

Însuși dramaturgul indică sub titlul piesei că avem de-a face cu o falsă tragedie. Totul e, la început, un sfârșit de lume, care se transformă, mai apoi, în scurt timp, într-o oportunitate. Despre ce e vorba în piesă? Tot despre dragoste, despre bani, despre politică, despre adevăr. Teme mari, care răscolesc viețile proștilor și îi fac să emită tot felul de așa-zise vorbe de duh.

Spectacolul pe care îl propune actorul și profesorul Constantin Tache Florescu, cunoscut al multor scene de teatru din întreaga țară, cât și din numeroase producții cinematografice, pune accentul pe autenticitate: cea pe care o visează personajele, chiar și în acțiunile lor ticăloase, și cea a actorilor, care sunt nevoiți să jongleze cu două atitudini, aceea de a-și crede întru totul personajul și aceea de a-l judeca, atunci când personajul în cauză hotărăște că, dacă nu i-a mers într-un fel, va face altfel. O dedublare, o detașare, prin care actorii își dau măsura talentului lor și din care se naște acel comic ce provoacă râsul în cascadă.