după romanul lui Gustave Flaubert
Regia artistică, scenariul, coregrafia, universul sonor și conceptul video: Mălina Andrei
Decorul și costumele: Mc Ranin
Emma Bovary – Oana Marcu
Charles Bovary – Radu Câmpean
Léon Dupuis / Un invitat la bal – Andrei Mărcuță
Rodolphe Boulanger / Un invitat la bal – Mircea Silaghi
Negustorul Lheureux / Un invitat la bal – Ilie Ghergu
Farmacistul Homai / Papa Rouault / Preotul / Un invitat la bal – Florin Georgescu Jr.
Călugărița / Țăranca / Nastasie – Cristina Dumitra
Premiera: 28 aprilie 2024, Sala Mare
Durata: 2h
Spectacolul de teatru-dans „Madame Bovary”, în regia și coregrafia Mălinei Andrei, este un studiu asupra relației complexe dintre actor și personaj, dintre regizor și actor, dintre expresivitate corporală și public, într-o încercare de a dezvălui straturile adânci ale psihologiei umane și ale societății în care personajele evoluează. Astfel, relația actor-public devine o punte subtilă între realitate și ficțiune.
În loc să o prezinte pe Emma Bovary ca pe o eroină tragico-romantică sau ca pe o victimă a propriilor iluzii, regizoarea aduce în prim-plan portretul unei femei puternice și determinate, care se străduiește să își depășească condiția și să își redefinească propriul destin.
În scenografia semnată de Mc Ranin, fiecare detaliu scenic, de la decoruri la costume, este gândit pentru a sublinia și a amplifica emoțiile și temele abordate în spectacol.
Spectacolul „Madame Bovary” este o explorare profundă a naturii umane și a relațiilor complexe dintre personaje, subliniind puterea și vulnerabilitatea umană, într-un mod care invită publicul să reflecteze asupra propriilor iluzii și asupra modelării propriilor vieți.
Încă un eveniment la Teatrul din orașul nostru – Doamna Bovary
Ionuț Cristache, 29 aprilie 2024, Gazeta Dâmboviței
Flaubert scrie că iubirea trebuie să vină pe neașteptate, cu tunete și fulgere, uragan din cer care se prăbușește peste viață, o schimbă total, smulge voințele precum frunzele și târăște cu el în furtună inima. Mărturisesc, tocmai de aceea, că erau cuvintele pe care le aveam în minte, în seara de primăvară și de premieră la Teatrul din orașul meu, pe care-l simt de peste douăzeci de ani ca pe un prieten adevărat. Ca și pe oamenii care-l slujesc de atâta vreme…
Dacă m-a iubit din prima zi, mai spune Emma Bovary, atunci în nerăbdarea de a mă revedea trebuie să mă iubească și mai mult… Și aflasem, deja, că spectacolul „Madame Bovary”, în regia și coregrafia Mălinei Andrei, este „un studiu asupra relației complexe dintre actor și personaj, dintre regizor și actor, dintre expresivitate corporală și public, într-o încercare de a dezvălui straturile adânci ale psihologiei umane și ale societății în care personajele evoluează. Astfel, relația actor-public devine o punte subtilă între realitate și ficțiune”. Am regăsit, în seara de aprilie, toate aceste proiecții dramatice, pe scena inundată de lumină, de culoare, de dans și, credeam eu înainte de premieră, de romantismul tragic al poveștii cunoscute de orice iubitor de Flaubert…O scenografie „marca” Ranin a făcut, ca în multe alte împrejurări, să auzim respirațiile amestecate ale spectatorilor, vrăjiți de culoare, imagine, lumină și întuneric.
Creatoarea acestui spectacol, doamna Mălina Andrei, ne-a spus, însă, o altfel de poveste… Emma Bovary nu mai este o eroină tragico-romantică sau o victimă a propriilor iluzii, regizoarea aduce în prim-plan portretul unei femei puternice și determinate, care se străduiește să își depășească condiția și să își redefinească propriul destin. E drept, a găsit în tânăra și talentată actriță Oana Marcu personajul de care avea nevoie. E sclipitoare, puternică și diafană în același timp.
Tot astfel, citisem și că, în scenografia semnată de Mc Ranin, fiecare detaliu scenic, de la decorurile mobile la costumele care se schimbă în fața spectatorilor, este gândit pentru a sublinia și a amplifica emoțiile și temele abordate în spectacol. Toate detaliile sunt la locul lor, toate vorbesc despre „o explorare profundă a naturii umane și a relațiilor complexe dintre personaje, subliniind puterea și vulnerabilitatea umană, într-un mod care invită publicul să reflecteze asupra propriilor iluzii și asupra modelării propriilor vieți”.
Madame Bovary e un spectacol „după romanul” lui Gustave Flaubert, poartă inteligența coregrafică și regizorală a Mălinei Andrei, iar distribuția este una de mare intensitate dramatică: Oana Marcu, Radu Câmpean, Andrei Mărcuță, Mircea Silaghi, Ilie Ghergu, Florin Georgescu Jr., Cristina Dumitra… Toți sunt în rolurile care par ca un vârf de carieră.
Mălina Andrei a absolvit în 1996 Academia de Teatru și Film din București, Facultatea de Teatru, secția Coregrafie și a semnat coregrafia unor spectacole de referință din istoria recentă a teatrului românesc, unele dintre ele montate chiar aici, pe scena de la Tony Bulandra.
S-a spus că Emma Bovary este o femeie frumoasă și plictisită, prizonieră în căsnicia cu un doctor mediocru și sufocată de banalitatea vieții de provincie, e cititoare înfocată de romane sentimentale, tânjește după pasiune și își caută refugiul în fantezii romantice, în cheltuieli excesive și, în cele din urmă, în adulter. Noi, spectatorii privilegiați ai premierei târgoviștene, am văzut, cu altfel de mijloace artistice, o lume diferită, dar – paradoxal – ieșită din paginile romanului celebru, într-o formă coerentă, dinamică și tulburătoare. Se poate sugera prin mișcare scenică elevată că personajul celebru al scriitorului francez trăiește doar pentru a scăpa de banalitățile și lipsurile vieții de provincie? Cu fantezie și imaginație ni s-a răspuns că da, în montarea despre care vorbim aici. Și ni s-a răspuns cu asupra de măsură…
Se mai știe că romanul este considerat capodopera lui Flaubert și una dintre cele mai influente opere literare din istorie. Grea povară pentru oricine încearcă să desfacă, cu instrumente diferite, o astfel de lume, dar Mălina Andrei trece dincolo de ea, cu bucuria dansului care poate înlocui cuvintele. Și a muzicii acaparatoare… Sau, mai precis, le poate face auzite ca și cum actorii le-ar rosti din fiecare colț al scenei. De pildă, Charles Bovary este un timid, care se îmbracă ciudat și care se mută la o nouă școală unde toți colegii îl tachinează, spune scriitorul francez. Și e chiar așa, personajul de pe scena noastră, ajuns la o altă vârstă, ne-o arată, chiar dacă o face mai puțin prin cuvinte… Radu Câmpean este un mare actor, e lumea lui, o domină, o transmite în sala acoperită de tăcere.
Romanul, s-a mai spus, a inițiat mișcarea cunoscută sub numele de realism literar. Modul în care Flaubert surprinde banalul în decorul său contrastează cu dorințele protagonistei sale, aspectele practice ale vieții comune se lovesc de fanteziile romantice ale Emmei. Flaubert folosește această juxtapunere pentru a reflecta atât decorul, cât și caracterul. Emma apare mai capricioasă și ridicolă în lumina realității cotidiene; totuși dorințele ei măresc banalitatea auto-importantă a localnicilor. Emma, deși nerealistă și cu educația ei provincială deficitară, reflectă totuși o speranță în ceea ce privește frumusețea și măreția aparent absentă în clasa burgheză. Aceste reflecții seci și apăsătoare ale criticii literare au fost topite în spectacolul nostru cu o inteligență dramatică de mare intensitate. Doamna Mălina Andrei a înțeles în profunzime ideea că mișcarea realistă a fost, în parte, o reacție împotriva romantismului. Pentru Vargas Llosa, „drama Emmei este decalajul dintre iluzie și realitate, distanța dintre dorință și împlinirea ei” și arată „primele semne de înstrăinare care, un secol mai târziu, vor pune stăpânire pe bărbați și femei în societățile industriale”. E un alt gând intrat în dinamica montării de aprilie din teatrul nostru mereu surprinzător, mereu novator și perturbator, în cel mai bun sens al artei dramatice de azi.
Madame Bovary are o perfecțiune care nu numai că o marchează, dar o și face să stea aproape de una singură: se susține singură cu o astfel de siguranță supremă inabordabilă, încât excită și sfidează judecata, afirma cineva. Se simte așa și în scenele adunate în fața spectatorilor… Altcineva l-a numit cel mai bun roman care a fost scris vreodată. Și nu e oare de ajuns pentru a înțelege riscurile asumate de regizorul și coregraful unui spectacol precum acesta despre care vorbim? Madame Bovary este o carte provocatoare, caustică, de o ironie fără drept de apel, pentru care autorul a fost, de altfel, acuzat de ultraj adus moralei publice, ajungând în faţa tribunalului corecţional. Stilistic, e o proză care face ce-ar trebui să facă poezia. Femeia Emma Bovary n-a existat niciodată: romanul Madame Bovary n-are moarte. Cartea are viaţă mai lungă decât femeia. Vladimir Nabokov…
Lumea Emmei Bovary este una a visurilor, de aici și dinamica specială a spectacolului târgoviștean. Mălina Andrei a topit în scenele inundate de farmecul poveștii ceea ce autorul însuși a scris: discursurile exagerate ascund sentimente mediocre, tot așa cum preaplinul sufletului se revarsă uneori în metaforele cele mai sterile, pentru că nimeni, niciodată, nu poate exprima măsura exactă a nevoilor, nici a părerilor, nici a durerilor, iar cuvântul omenesc nu este decât un ceaun dogit în care batem ritmuri după care să joace ursul, când de fapt ne-am dori să înduioșăm stelele.
Mergeți, deci, să vedeți un mare spectacol la Teatrul căruia ne place să-i spunem al nostru!
Credit foto: Augustina Iohan
Credit foto: Irina Silaghi
Regizor tehnic: Mihai Bălăceanu
Lumini: Adrian Dragomir
Sunet: Andrei Curătureanu
Video: Cătălin Buzea
Croitorie: Georgeta Brânzea