Hamlet Liber

Adaptare după William Shakespeare

Regia și scenografia: Mc Ranin

Traducerea și adaptarea: Elena Belciu (română, engleză), Marie Shim (coreeană)
Universul sonor: Cătălin Crețu
Bijuterii și pasmanterie: Victoria Ghirvu
Lupte scenice: Claudiu Trandafir

Manager de proiect: Liviu Cheloiu

Producător: Teatrul „Tony Bulandra” Târgoviște, România
Coproducător: Teatrul Fără Nume Chișinău, Republica Moldova
Coproducător: Asociația Teatrelor din Daejeon, Coreea de Sud

Spectacolul HAMLET LIBER este cofinanțat de Institutul Cultural Român, prin Programul CANTEMIR – program de finanțare pentru proiecte culturale destinate mediului internațional. Institutul Cultural Român nu este responsabil de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

ICR – Programul CANTEMIR // Spectacolul Hamlet Liber – o inițiativă artistică pe scenele a trei țări

DISTRIBUȚIE:

Claudius / Hamlet Tatăl – Liviu Cheloiu (România)

Gertrude – Marie Shim (Coreea de Sud)

Hamlet – Hyeongdong Lee (Coreea de Sud)

Ofelia – Andreea Stanciu (România)

Horatio / Baptista – Sasa Jeong (Coreea de Sud)

Polonius / Groparul – Ion Munteanu (Republica Moldova)

Laertes / Gozango  – Hyeonggun Kim (Coreea de Sud)

Rosencrantz/ Guildenstern – Valentin Munteanu (Republica Moldova)

Premiera: 30 septembrie 2024, Teatrul Fără Nume (IP CCA „Ginta Latină”)
Durata: 2h 15min.

Spectacolul este montat în coproducție România – Coreea de Sud – Republica Moldova, cu sprijinul Institutului Cultural Român, și Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, în parteneriat cu Asociația Teatrelor din Daejeon (Coreea de Sud) și Teatrul Fără Nume (Instituția Publică Centrul de Cultură și Artă „Ginta Latină”) din Chișinău (Republica Moldova).

Hamlet Liber, în regia vizionară a lui Mc Ranin, care semnează deopotrivă și scenografia spectacolului, nu este o simplă remontare a celei mai cunoscute piese din lume, este o invitație incomodă, hiperintimă la cele mai copleșitoare trăiri, la cele mai spuse și, mai ales nespuse intimități articulate: îndoiala, răzbunarea, complotul, puterea, inocența, forța, iubirea, onoarea, dreptatea… speranța – toate atât de vechi, umane și volatile, aici aduse la algoritm, precizie și tehnologie… pentru inițiați. Culturi diferite, principii contrare, generații conflictuale, limbi nu doar în dialect variat, ci în alfabet non-alfabetic – astfel se conjugă universul lui Hamlet liber.

Actorii români, moldoveni și coreeni aduc publicului, fiecare în limba și graiul lor, aceste teme fundamentale, într-o montare vie, dinamică, surprinzătoare în care granița dintre clasic și contemporan dispare în universalitatea artei dramatice, demonstrând că emoțiile, conflictele și aspirațiile umane transcend granițele lingvistice și culturale. Liviu Cheloiu (Claudius, România), Marie Shim (Gertrude, Coreea), Hyeongdong Lee (Hamlet, Coreea), Sasa Jeong (Horatio, Coreea), Ion Munteanu (Polonius, Moldova), Hyeonggun Kim (Laertes, Coreea), Andreea Stanciu (Ofelia, România), Valentin Munteanu (Rosencrantz/Guildenstern, Moldova) joacă, trăiesc și cartografiază destinele acestor personaje iconice în sufletele celor puțini cărora li se permite intimitatea acestei tragedii.

Un Hamlet Liber, zece ani mai târziu…
Ionuț Cristache, 29 aprilie 2024, Gazeta Dâmboviței

De ce Hamlet liber? Ne-o spune cu detalii numeroase regizorul, pentru că limba nu mai este un canal explicit, ci devine unul intuitiv, iar Shakespeare însuși ar fi tratat liber subiectul, atunci când el l-a scris a fost un text contemporan. Ceea ce vreau să vă povestesc aici nu este despre o „cronică dramatică” de toamnă, sunt numai câteva gânduri inspirate de lumea în care ne-a aruncat, oarecum nedumeriți, un regizor aflat la maturitatea deplină a creației lui.

Așadar, Hamlet revine la Tony Bulandra, după zece ani. Datele „problemei”: adaptare după William Shakespeare, în regia și scenografia lui Mc Ranin; traducerea și adaptarea de Elena Belciu (română, engleză), Marie Shim (coreeană); universul sonor: Cătălin Crețu; bijuterii și pasmanterie: Victoria Ghirvu; lupte scenice: Claudiu Trandafir; manager de proiect: Liviu Cheloiu; producător: Teatrul „Tony Bulandra” Târgoviște, România; coproducător: Teatrul Fără Nume Chișinău, Republica Moldova; coproducător: Asociația Teatrelor din Daejeon, Coreea de Sud…

Să dăm toate detaliile din program… Spectacolul Hamlet Liber este cofinanțat de Institutul Cultural Român, prin Programul CANTEMIR – program de finanțare pentru proiecte culturale destinate mediului internațional. Institutul Cultural Român nu este responsabil de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Deci, spectacolul Hamlet Libere e o inițiativă artistică pe scenele a trei țări…

Distribuția: Claudius / Hamlet Tatăl –Liviu Cheloiu (România); Gertrude – Marie Shim (Coreea de Sud); Hamlet – Hyeongdong Lee (Coreea de Sud); Ofelia – Andreea Stanciu; (România); Horatio / Baptista – Sasa Jeong (Coreea de Sud); Polonius / Groparul – Ion Munteanu (Republica Moldova); Laertes / Gozango – Hyeonggun Kim (Coreea de Sud); Rosencrantz/ Guildenstern – Valentin Munteanu (Republica Moldova)…

Și mai citim… Hamlet Liber, în regia vizionară a lui Mc Ranin, care semnează deopotrivă și scenografia spectacolului, nu este o simplă remontare a celei mai cunoscute piese din lume, este o invitație incomodă, hiperintimă la cele mai copleșitoare trăiri, la cele mai spuse și, mai ales nespuse intimități articulate: îndoiala, răzbunarea, complotul, puterea, inocența, forța, iubirea, onoarea, dreptatea… speranța – toate atât de vechi, umane și volatile, aici aduse la algoritm, precizie și tehnologie… pentru inițiați.

În urmă cu zece ani, a fost Hamlet-ul lui Kemal Bașar, un Hamlet la Curtea Domnească, scriam eu atunci. Și mai spuneam că nici atunci nu era o cronică teatrală, ci gândurile unui iubitor de teatru și de Târgoviște. Era montarea regizorului turc care ne-a propus un eveniment într-un spațiu vast, încărcat de semnificație. Regizorul a dorit o valorificare și reinventare a spațiului medieval de la Curtea Domnească, din Târgoviște.

Gândurile mele din urmă cu zece ani au stat sub semnul nostalgiilor studențești, din vremuri de demult. Am intrat, în 2014, ca și acum în 2024, în noaptea de toamnă, cu amintirea Bulandrei bucureștene, cu memoria întreagă a Hamletului lui Ion Caramitru, Dan Grigore și Alexandru Tocilescu. Eram deja profesor în Târgoviște, atunci când, într-o noapte de ianuarie, am văzut maratonul de la Grădina Icoanei. Doamna de la casa de bilete nu mă uitase (ca student, nu cred că am pierdut ceva din montările uriașe ale Bulandrei), mi-a dat un bilet de cinci lei, am înțepenit pe o scară până dincolo de miezul nopții, vrăjit, uimit, nedumerit și, mai ales, fericit. Ion Caramitru a avut un imens succes, piesa s-a jucat timp de șapte ani, iar propaganda comunistă nu a fost deloc încântată. Spectacolul „Hamlet” a fost un puternic protest la adresa sistemului. S-a montat piesa integrală, iar debutul a fost in noiembrie ‘85, intr-o perioadă în care nu exista căldură în sălile de teatru, din motivul economiilor lui Ceaușescu. Piesa se juca, practic, la zero grade, iar sala era arhiplină. Îmi amintesc atât de bine… Se lipise cojocul meu gros de umeri, o căldură uimitoare se răspândea din aburii reci care învăluiseră replicile actorilor.

Cu astfel de amintiri am intrat, și în acest octombrie, la Hamletul Liber, și cu întrebarea ce mai poți să spui nou despre „Hamlet”, după ce a fost trecut prin atâtea interpretări, după ce a fost montat în atâtea feluri și pe atâtea scene, înăuntrul teatrului și afară din el? Știam de multă vreme că a merge să vezi „Hamlet” este o provocare la care nu ai cum să nu răspunzi afirmativ, în clipa în care o primeşti. Fiecare epocă pare că simte nevoia unui „Hamlet” al ei, care să pună întrebări la care, poate, nu va căpăta niciodată răspunsuri. Şi parcă fiecare epocă le reformulează, căutându-şi propria identitate, afirma Liviu Ciulei într-un interviu.

Știu, desigur, că povestea lui Hamlet este dureros de frumoasă, pentru că vorbeşte despre un om care se ridică de unul singur împotriva unei lumi. Ce vrea tânărul prinț? se întreba un mare eseist contemporan. Să schimbe această lume şi să-i facă pe ceilalţi să vadă iubirea. E învins, pentru că este om, de aceea se frânge la final, se prăbuşeşte, e un om frânt, dar nu înfrânt. Povestea lui supravieţuieşte de atâta timp, încât puţini sunt cei care nu au auzit de Hamlet. Un filosof contemporan se întreba cât de necesar este un om asemenea lui Hamlet? De fapt, mai afirma filosoful meu, cred că dacă Shakespeare ar fi spus povestea altfel, nimic nu ar fi rămas în memoria lumii. Suntem oameni cu toţii, cu toţii învăţăm din greşelile pe care le facem. Hamlet este o piesă despre greşeală. Despre om…

Am „decupat” câteva dintre premisele enunțate cu răbdare de Mihai Constantin Ranin, care recunoaște că i-au trebuit peste 40 de ani să se apropie de Hamlet. Și este ceea ce am văzut și eu, în noua premieră a Bulandrei noastre târgoviștene, adică un spațiu ritual, un spațiu care se transformă în funcție de acțiunea actorilor, apoi și un spațiu acvatic, Danemarca e înconjurată de fiorduri, spune regizorul. Și încă, jocul intim, aproape filmic al actorilor, gesturile ritualice, mișcările lor minime… Mă joc cu transparențele, afirmă Mc Ranin, care face apel la holograme, la spațiul oglinzilor, la dublarea personajelor. Hamlet nu e neapărat nebun, iar valorificarea ambiguității e o altă premisă, dacă lumea din scenă devine explicită își pierde din magie.

E un produs al imaginației mele, al culturii mele, al sensibilității mele, ne mai spune regizorul, teatrul e acțiune și emoție, iar emoția trebuie provocată. Teatrul e viață, dar care se petrece ritualic și concis pe scenă. Nu întâmplător, la începutul spectacolului, se trece printr-un labirint, pentru ca oamenii să înțeleagă și că ei trec dintr-o lume reală într-alta, adică sunt conduși în lumea fantomelor, o lume posibilă.

Vremurile şi-au ieşit din minţi, e una dintre replicile celebre din opera lui Shakespeare. Așa mi s-a părut și în seara de octombrie, în spațiul atipic al scenei de la Tony Bulandra. Sunt tot mai convins de observația că viziunile regizorale au evoluat în teatrul actual, de la Hamletul romantizat, la un tânăr fie aflat în căutarea identităţii şi a locului său în familie şi în societate, fie plasat la graniţa fragilă dintre normal şi patologic, freudizat, trecând prin variantele în care prinţul plănuieşte cu luciditate răzbunarea tatălui, devine agent al nefiinţei ori în care curtea regală e echivalentul despotismului etc.

M-am întrebat și de data aceasta, ca și acum zece ani, câți dintre spectatorii din jurul meu au mai văzut un alt Hamlet, dar scena sumbră a unei nopți de toamnă palidă părea să aibă un efect electrizant, pentru oamenii intrați în poveste. O parte importantă a ei se petrece dincolo de cuvinte și de replici, amestecate în două limbi atât de diferite. Și, totuși, atât de ușor de înțeles… La fel, căldura mâinii Reginei, privirea de pe altă lume a Ofeliei… Această stare cu totul specială de transă a publicului a putut să fie susţinută de-a lungul întregului spectacol? Asta nu știu încă… Sentimentul este că vezi un decupaj de film, că tu, spectatorul, te miști în multe locuri, iar tăietura scenelor e foarte precisă, energia nebunească e construită în jurul lui Hamlet. „Nebunia cu socoteală” a prinţului de la Elsinore n-a mai fost elementul central al spectacolului, este, fără îndoială, o citire modernă a unui text clasic, în care regia este un act de interpretare a unui text, de reinterpretare a unui suport dramatic şi nu de reprezentare. Chiar așa am simțit, intri rapid în joc, devii dependent de acest ludic imagistic, în care iconografia pune stăpânire pe percepţia ta, fragmentarul montării se dizolvă într-o lume plină de amăgiri şi confuzii. Și te întrebi, ce caută Hamlet în această lume bolnavă, e adevărat ceea ce i se întâmplă, care e rostul său într-o lume fracturată?

Despre actori? Altădată… Au fost toți din lumea gândită de regizor, n-au părut nicio clipă diferiți, deși au venit din teatre atât de deosebite. Impresionat este tânărul actor coreean, un Hamlet cum nu cred că am mai văzut vreodată…

În final, o mică îngândurare în impresiile mele de spectator, fericit de tot ceea ce am putut să văd, cum spuneam, aici, la mine acasă. Povestea lui Hamlet nu poate să fie niciodată una veselă, dar povestea unui spectacol care ar putea să fie o producție de interes a stagiunii e tot ce rămâne. E foarte sigur că Mihai Constantin Ranin ne mai pregătește și alte surprize.

Credit foto: Augustina Iohan

Regia tehnică: Florin Necșoiu

Asistent platou: Iulia Dinu

Light design: Jinyoung Youn / Lucian Moga

Operator lumini: Adrian Dragomir/ Jeungsoo Lee

Visual: Adrian V. Mărgineanu

Video proiecții: Cătălin Cărămidă

Sunet: Andrei Curătureanu

Costume: Rodica Petrache

Recuzită: Cosmin Liță

Mașiniști: Vicențiu Dumitrescu, Dan Georgescu, Gabriel Bănică, Sorin Iliescu

 

 

 

Comentariile sunt închise.