Echilibru fragil

după texte de Jean Genet și alte scrieri din literatura franceză

DISTRIBUȚIE:

Premiera: 26 ianuarie 2023, Sala Studio
Durata: 45min.

Echilibru fragil reprezintă o nouă versiune a coproducției realizate de teatrul târgoviștean împreună cu François Jacob Company, acum 12 ani (2011), și care s-a bucurat de un real succes în Franța. Regia montării inițiale a fost semnată de către François Jacob, conducătorul companiei coproducătoare. Actuala variantă a spectacolului poartă semnătura actorului Mircea Silaghi și este dedicată memoriei lui François Jacob, dispărut prea devreme dintre noi.

Această versiune de spectacol se joacă în trei limbi: română, franceză și engleză.

: Echilibru fragil

: Équilibre fragile

: Fragile balance

Teatru, dans, acrobație, reflecţii asupra relaţiilor artistului cu lumea, singurătatea şi ambivalenţa actorului – iată numai câteva dintre temele propuse. Graniţa dintre glorie şi anonimat, dintre aparenţă şi realitate, dintre profan şi sacru, dintre viaţă şi moarte este la fel de subţire ca sârma pe care dansează acrobatul, iar mersul pe această linie fragilă presupune tot atâtea riscuri ca şi dansul pe sârmă.

Povestea acestui spectacol începe cu regizorul, actorul, conducătorul François Jacob Company (pe care a și înfiinţat-o), François Jacob. Acesta s-a format profesional în stagii cu unii dintre cei mai importanţi deschizători de drum în teatrul secolului al XX-lea: Peter Brook şi Yoshi Oida (1977), Jerzy Grotowski (1978) şi Eugenio Barba (1980). A pus în scenă zeci de spectacole cu piese de Strindberg, Ibsen, Molière, Lorca, Pirandello, Gogol, Cehov, Beckett, Aristofan, Brecht, Genet, Sofocle, Fassbinder, Peter Weiss etc., a făcut adaptări după Lautréamont, Trakl, Dostoievski şi a montat texte ale unora dintre marii dramaturgi contemporani precum: Thomas Bernhard, Heiner Müller, Yannis Ritsos, Peter Turrini, Lars Noren ş.a. Din păcate, în anul 2020, a încetat din viață, lăsând moștenirea spectacolului Echilibru fragil în mâinile actorului Mircea Silaghi.

Acest poem dramatic, este, pe de o parte, o declaraţie de dragoste şi, pe de altă parte, o subtilă metaforă adresată lumii privind poziţia artistului în societatea noastră.
Prin traversarea delicată a arenei, a vieţii, artistul, venind de nicăieri şi de niciunde, îndrăzneşte să sfideze acest penibil mister abisal.
„Opera de artă este o crimă perfectă”.
Dar opera de artă şi executantul ei, artistul, sunt, înainte de toate, o căutare frenetică a sinelui. Această căutare va fi preponderent marcată pe întreaga durată a textului.
Jocul actorului va urmări cursa imaginară, având ca singur partener sârma de oţel şi va găsi echilibrul corect între realismul textului şi simbolica semnificaţie.
El va evita, pentru a reuşi acest lucru, orice simulare a realului, va comunica această singurătate incurabilă a fiinţei, ca şi cum ar fi ecoul actului creator însuşi. Va interpreta fără să provoace un efect anume şi, în fine, va face să rezoneze actul de creaţie ca un cântec îndepărtat, aproape imperceptibil pentru cel care va voi să-l asculte bine.

Francois Jacob
Regizor