Cineva are să vină

M-am aflat  la a treia întâlnire cu Jon Fosse, după Iarna și Numele. La a treia întâlnire cu  Andreea Tănase, după Balcanicele și Trei Surori, iar întâlnirilor cu Mircea Silaghi și Radu Campan le-am pierdut numărul. Și totuși,  cineva mai trebuia să vina, nu? Mi-am pus retoric  întrebarea, dând varii răspunsuri, pe parcursul unei montări îndrăznețe, incitante, cu final închis.

Probabil spectatorii nefamiliarizați cu scenele mici de teatru, în spații neconvenționale au fost uimiți de intimitatea decorului. O cabană izolată de lume, undeva lângă mare, preaplină de obiecte mirosind a… arsenic și dantelă veche,  cu mobila acoperită precum în interioarele cehoviene, dar unde personajele nu își iau rămas bun, ci încearcă să se integreze și să se contopească în propriul  turn de fildeș fugind și de vântul de afară, și de semenii lor, dar mai ales de ei înșiși.

Comentariile sunt închise.