CALENDAR
[:ro]de Mihail Sebastian
Regia: Chris Nedeea
Această dramă este una din cele mai apreciate piese din repertoriul dramatic românesc, vorbind despre micile miracole de o zi care pot avea loc într-un orășel de provincie, despre dragoste și despre stele…
Viziunea lui Chris Nedeea aduce un aer post-modern acestui spectacol, provocând pe îndelete majoritatea convențiilor teatrale asociate dramelor de început de secol XX, de la genul personajelor, la decoruri și lumini. [:]
[:ro]după H.C. Andersen
Adaptarea și regia: Nicolae Poghirc
Decor și costume: Mc Ranin
Muzica: Remus Negoșanu
Coregrafia: Andreea Drugulescu și Valentin Dobriță
Distribuția:
Gerda – Teodora Colț
Magicianul cel rău, Cioroiul, Renul – Mihai Bălăceanu
Regina zăpezii, Cioară, Tâlhar, Prințesa – Andreea Alboaie
Bunica, Tâlhar, Finlandeza – Cristina Dumitra
Kai, Tâlhar, Prințul – Florin Georgescu
Regia tehnică: Mihai Bălăceanu
Sunet: Cătălin Buzea
Lumini: Andrei Enache
Mașiniști: Liviu Dobrescu, Dan Georgescu, Gheorghe Dima[:]
15 teatre din România și un teatru din Republica Moldova se reunesc într-o acțiune de solidariatate fără precedent, alăturându-se programului mondial de lecturi – Belarus(sia) Worldwide Reading Project, ce are la bază piesa INSULTAȚI BELARUS(IA) de Andrei Kureicik.
Zilnic, în perioada 7 – 22 februarie 2021, la inițiativa Ralucăi Rădulescu, traducătoarea în limba română a piesei, într-unul dintre teatrele partenere va avea loc un spectacol-lectură difuzat online sau jucat live, cu public în sală, în semn de solidaritate cu mișcarea teatrală și cu cetăţenii din Belarus, care protestează de șase luni fără încetare, pentru libertate și dreptul de a organiza alegeri corecte și libere.
La Teatrul Național „Ianka Kupala” din Minsk (directorul Pavel Latușko, fost ministru al culturii și ambasador al Belarusului în Polonia și Franța) a fost demis pentru declarații de susținere a protestatarilor. În semn de solidaritate și-au dat demisia majoritatea angajaților. Pe 26 august, cu doar 20 de zile înainte de a împlini 100 de ani de la înființare Teatrul Național din Misnk a încetat să mai existe. Trupa s-a reunit într-un subsol, unde continuă să lucreze, difuzându-și spectacolele online.
În acest context, dramaturgul Andrei Kureicik a scris, în timp ce mergea la proteste, o piesă despre realitatea în care trăia, el însuși alături de toată țara, folosind ca punct de pornire declarațiile lui Aleksandr Lukașenko și ale Svetlanei Tihanovskaia. Insultați Belarus(ia) este o piesă dură, plină de demnitate și umor, în care pe lângă cei doi candidați la președinție, mai sunt cinci personaje reprezentative, a căror viață a fost afectată în mod tragic de decizia lui Lukașenko de a înăbuși revoluția pașnică a bielorușilor prin violență și tortură. Este o imagine a ceea ce se întâmplă acum în Belarus, dar se poate întâmpla oriunde, oricând, este un strigăt de ajutor și un semnal de alarmă, prin care se dorește conștientizarea de către un public cât mai larg a unei situații concrete și totodată a pericolului reprezentat de orice formă de dictatură.[:en]
[:]
[:ro]
Actor și regie: Ileana Ursu (absolventă promoție 2020, clasa actorie, Facultatea de Teatru și Film, UBB, Cluj-Napoca, clasa Miklos Bacs și Irina Wintze)
Tehnic: Șerban Ghilvaci –student al Facultății de Teatru și Film, profil actorie, promoție 2018-2021 (sunet) și Andreas Szeyes –absolvent al promoției 2020 a clasei de actorie (lumini)
O sală de așteptare. Mulți oameni. Multe valize. Zgomote de trenuri. Infante ascunse în povești pe care Femeia le descoperă, le conține. E o călătorie, e un proces, un drum, o rătăcire și regăsire de sine și de alții.
Sunt multe povești nerostite pe buzele ferecate ale femeii
Sunt multe femei nenăscute în pântecele ei
Sunt multe răni pe pielea ei de piersică proaspăt pârguită
Sunt atâtea drumuri neumblate sub tălpile ei
Sunt vise fără seamăn sub ploapele ei jucăușe
E multă poezie în rochia ei – bucată de soare
E mult plâns în părul ei până la cer
E mult din mine în inima ei…
Din generozitatea dramaturgului Saviana Stănescu, cea care mi-a îngăduit să mă joc cu acest text. Mă joc, dar nu în joacă. Acesta este un exercițiu de (auto)cunoaștere și trebuie privit ca atare!
Proiectul este o provocare lansată de către profesorii de actorie de la clasă, Miklos Bacs și Irina Wintze (profesori de actorie ai Facultății de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca), spre a ne ocupa noi înșine de un produs artistic, începând cu alegerea textului, regizarea lui, montarea pe scenă și, desigur, interpretarea acestuia. Acest proces avea să încununeze munca ultimilor 3 ani în cadrul facultății și avea să ne aducă la cunoștință pașii pe care un artist independent și, nu numai, trebuie să îi parcurgă, dacă dorește să realizeze ceva pe cont propriu. Climatul actual în domeniul artistic, în România și în lume, este într-un dezechilibru major, iar cu toții trebuie să ne recalibrăm perspectivele, cu atât mai mult cei care abia au ,,ieșit la lumină”. Astfel că văd în propunerea Teatrului ,,Tony Bulandra’’ din Târgoviște o șansă deosebită de a obține vizibilitatea de care un debutant are nevoie, în începuturile de ,,mers pe valuri, în picioare’’.[:en]
[:]
[:ro]În 1926, când mai multe sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi au fost aduse din Europa în Statele Unite, printre care şi Pasărea în spaţiu, vameşii americani s-au grăbit să le încadreze în categoria „ustensile de bucătărie şi echipament spitalicesc”, aplicând tarifele corespunzătoare. Indignat, Brâncuşi a contestat această decizie funcţionărească din cauza obtuzităţii cu care era întâmpinată în America arta modernă.
Specific lui Brâncuşi este faptul că visează o utopie imposibil de realizat, pe care o… realizează. Asociază în materie, în acelaşi timp, reprezentarea şi esenţa reprezentării şi le înscrie pe vecie în bronz. Iar ceea ce este extraordinar, în sensul propriu al termenului, este că această operă continuă să reverbereze. În cazul meu, mi-a permis să spun poveşti. Descopăr, ca orice alt parizian iubitor de artă, o retrospectivă la Beaubourg: descopăr operele, apoi cumpăr cartea. Fac o piesă de teatru, iar apoi mă pun în mişcare pentru a merge în România şi pentru a face ca limba maternă a lui Brâncuşi să preia acest proces.
Procesul si cazul Brâncusi cristalizează, oarecum, întrebările pe care România şi le pune referitor la viitorul său în raport cu trecutul său. Procesul din 1928 împotriva Statelor Unite, jucat pentru prima dată în româneşte, devine mult mai politic. Pentru acest proiect, actorii care se vor ocupa de apărarea operei lui Brâncuși o vor face în limba sa, având o cultură intimă şi profundă a artistului. În imaginarul colectiv al românilor, Brâncuși este cineva cu adevărat important.
Éric Vigner
[:en]
[:]
regie: Cătălina Baciu
scenografie: Andreea-Diana Nistor
Piesa de teatru Povești de familie a fost scrisă de Biljana Srbljanovic în aprilie 1998 și pusă în scenă la Atelje 212 în Belgrad și a cîștigat premiul pentru cea mai bună piesă nouă la festivalul de teatru de la Novi Sad. De atunci, a fost tradusă și montată peste tot în lume.
Piesa redă climatul războielor prin care au trecut țările fostei Iugoslavii după căderea comunismului, atacînd sărăcia, egoismul, cinismul omului simplu, nepriceput la politică, dar profund prins în mrejele ei. Mesajul poate fi reactualizat, deoarece ar viza atît criza economică de astăzi, cît și prăbușirea valorilor familiei tradiționale.
Piesa este o comedie sumbră foarte reușită, în care actorii joacă rolul unor copii, jucîndu-se, la rîndul lor, de-a mama și de-a tata. De fiecare dată, jocul se oprește atunci cînd copilul își ucide părinții.
[:en]
[:]
regie: Cătălina Baciu
scenografie: Andreea-Diana Nistor
Piesa de teatru Povești de familie a fost scrisă de Biljana Srbljanovic în aprilie 1998 și pusă în scenă la Atelje 212 în Belgrad și a cîștigat premiul pentru cea mai bună piesă nouă la festivalul de teatru de la Novi Sad. De atunci, a fost tradusă și montată peste tot în lume.
Piesa redă climatul războielor prin care au trecut țările fostei Iugoslavii după căderea comunismului, atacînd sărăcia, egoismul, cinismul omului simplu, nepriceput la politică, dar profund prins în mrejele ei. Mesajul poate fi reactualizat, deoarece ar viza atît criza economică de astăzi, cît și prăbușirea valorilor familiei tradiționale.
Piesa este o comedie sumbră foarte reușită, în care actorii joacă rolul unor copii, jucîndu-se, la rîndul lor, de-a mama și de-a tata. De fiecare dată, jocul se oprește atunci cînd copilul își ucide părinții.
[:en]
[:]