Leonce și Lena

de Georg Buchner
Regia: Mc Ranin
Decoruri și costume: Valentin Codoiu

 

Lucrare ocazională, scrisă în vederea unui concurs, comedia Leonce şi Lena” a lui Georg Büchner, atât de schematic şi expeditiv e construită, încât pare o ostentativă şi ironică dezavuare a convenţionalismului teatral, cu o intrigă redusă la cea mai inconştientă şi mai superfluă urzeală, rămâne totuşi un act artistic de o netăgăduită valoare prin munificenţa unui text cristalizat în substanţiale aforisme, în scânteietoare butade, în substanţiale aforisme, în scânteietoare butade, în ingenioase calambururi şi în efuziuni lirice de o nobilă şi profundă rezonanţă.

Peter / Regele – Petre Nicolae
Leonce – Ilie Iordan
Lena – Laura Vasiliu
Valerio – Mimi Brănescu
Guvernanta – Adina Stan
Rosetta – Georgiana Mazilescu
Consilier I – Simona Şaiu
Consilier II – Roxana Joitza
Preşedintele – Liviu Cheloiu
Valeți – Silvia Gâscă, Ana Pasti, Irina Melnic
Poliţist I – Radu Sandu
Poliţist II – Ștefan Cepoi

Eveniment în cetatea de scaun / 2003.05.14 / Maria Laiu

«Sunt din ce în ce mai convinsă că tenacitatea şi încrederea în ceea ce vrei să faci valorează mai mult decât o bancă bine garnisită cu valută forte. Spuneam, mai deunăzi, că, în toată debandada originalei noastre economii de piaţă, nici un teatru nu şi-a închis porţile, ba chiar, pe ici – pe colo, s-a mai înfiinţat câte unul. Nici cele noi n-o duc, însă, mai bine decât cele de mult consacrate. La limita supravieţuirii, totuşi, se realizează spectacole, se organizează evenimente, în stare pentru vreo clipă măcar să ne scoată din derizoriul fiecărei clipe. Mai există, aşadar, oameni cu credinţa că e bine să laşi ceva în urmă: o operă, o invenţie, un teatru.  Aşa se face că, în rândul celor mai tinere instituţii de gen, a intrat şi Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte. O casă de cultură este transformată într-o sală de spectacole perfect dotată tehnic, la care se adaugă foaierele elegante, birourile şi cabinele. O trupă proaspătă, cu actori aleşi în urma unui concurs, îşi face simţită prezenţa la rampa. Tineri absolvenţi ai mai multor şcoli îşi dau mâna zămislind din temelii un teatru, împreună cu regizorul Mc Ranin, mentor şi director. La Târgovişte, cortina s-a ridicat întâia oară acum vreun an. N-am avut prilejul să văd nici un spectacol până în urmă cu două săptămâni. La premiera cu Leonce şi Lena am aflat că actorii tocmai primiseră din partea forurilor locale „locuinţe la cheie”. Prin urmare, aici, cel puţin deocamdată, lucrurile se petrec normal. Cât despre spectacol… am avut, înainte de primul gong, în vreme ce citeam distribuţia în caietul de sală, inima strânsă. Trebuie să ai curaj, nu glumă, ca să pui în scenă o piesă care a prilejuit, acum mulţi ani, o montare antologică, în plus, cu o trupă abia „adunată”, din care doar doi-trei actori sunt cunoscuţi. Şi totuşi reprezentaţia începe. Momentul extrascenic (un soi de prezentare a Curţii Regelui) încântă, costumele şi decorurile impresionează plăcut audienţa numeroasă. Regie (Mc Ranin) discretă, curată, de bun gust şi Leonce (Ilie Iordan), cam prea ingenuu (nu prea poţi să-ţi dai seama dacă în personaj sau în profesie). Apare Valerio (Mimi Brănescu), în stare să anime scena. Are umor. Nu prea stă bine cu dicţiunea (N-ai ce-i face! Aşa sunt absolvenţii ultimelor generaţii.) Are energie. Ne încarcă şi pe noi. Apare Regele (Petrică Nicolae). Actor cu experienţă împrumutat de la Odeon. Diferenţa dintre el şi restul distribuţiei este vizibilă Se mişcă liber, accentuează bine replica, joc nuanţat, coerent, fără artificii, Guvernanta (Adina Stan) – prezenţă agreabilă. Un cuplu reuşit, comic cu măsură, constituind o plăcută pată de culoare, este cel al poliţiştilor (Radu C. Sandu şi Ştefan Cepoi). Din păcate, despre ceilalţi interpreţi nu pot spune mare lucru, cel mult că am apreciat sârguinţa cu care dădeau replicile colegilor la timp, fără a-i încurca Jocul lor, adesea corect, este lipsit de strălucire. Le lipseşte până şi obrăznicia tinereţii. Nu-i (încă) vina lor, nu-i vina regizorului Şcoala eliberează diplome pe bandă rulantă, dar îşi lipseşte absolvenţii de minime cunoştinţe în ale profesiei. Vor învăţa, probabil, cu răbdare, pe scenă, ceea ce nu şi-au însuşit în patru ani de facultate. Dincolo de aceste neajunsuri, spectacolul are consistenţă prin aportul profesionist al regiei, scenografiei, muzicii, luminii. E important pentru cetate. Aşteptăm următoarele producţii. »

 

 

Comentariile sunt închise.