Zborul, ce fericire!

de Doru Moțoc
Regia: Kostas Pompiliu Rădulescu

”Această  fantezie dramatică, inaugurând o nouă  specie, aparţinând Teatrului imaginativ (pe care l-am lansat, recent, în premieră mondială, printr-un manifest) – piesa fără didascalii – s-a născut dintr-o frustrare. Ca mulţi alţi dramaturgi, am fost deseori afectat de faptul că regizorii care mi-au montat piesele nu mi-au respectat şi didascaliile. Unii le-au ignorat doar parţial, alţii nici nu le-au luat în consideraţie. Ca să fiu sincer până la capăt, nu m-am mirat, totuşi, foarte tare. Ei făceau acelaşi lucru şi cu piesele unor autori celebri, cu care eu nici nu îndrăznesc să mă compar. M-am întrebat, însă, de ce nu şi-or fi scriind domnii regizori propriile piese, în care libertatea pe care şi-o luau faţă de textele mele să se poată manifesta în voie.

Mai târziu am înţeles că regizorii nu prea se pricep la vorbe. Ei vor să  facă ceva cu vorbele scrise de alţii. Şi atunci mi-a venit ideea piesei de faţă, în care libertatea regizorală de care vorbeam, imaginaţia, ca şi fantezia aferentă – dacă există – să-şi găsească un teren ideal de manifestare. Să vedem ce-o ieşi.

Aşadar: piesa nu spune „o poveste”. Nu are personaje cu identitate precisă, nici cu biografie certă. Ele sunt desemnate convenţional, doar prin două simboluri matematice. Nu ştim cum arată. Nu le ştim vârsta, nici sexul. Nu ştim ce fac. Nu ştim de ce se ceartă sau de ce se iubesc. Nu ştim ce le mână pe ele în luptă. De fapt, naiba ştie ce se întâmplă cu personajele. Habar n-avem unde se află şi ce caută ele acolo. Pot fi pe o scenă sau într-o închisoare. La circ sau într-un bar. Într-un parc, sau într-un lagăr. Într-o sală de aşteptare, sau într-un ospiciu. La New-York, la Paris, la Reikjavik, sau la Maputo. Sau pe o insulă pustie. Se pot afla chiar şi pe o grămadă de cenuşă, după ce planeta a sărit în aer. Dar unde nu se pot afla!” Doru Moțoc, autorul piesei

Gardianul – George Buica
Îngerul roşu – Rodica Bistriceanu
Îngerul alb – Doina Bădica

Teatru la Târgovişte / 2002.05.14 / Florica Ichim, România Liberă

Osatura zilei o constituia piesa dramaturgului Doru Moţoc ”Provocare” sau ”Zborul, ce fericire!”, un text care ilustrează propunerea sa de «teatru imaginativ», explicată într-un «manifest». Ce propune dramaturgul? «Teatrul imaginativ încearcă să ofere proiecte incitante, structurate riguros, dar neconstrângătoare pentru cei care le materializează şi le conferă substanţă scenică.»

Comentariile sunt închise.