Teatrul este și despre a nu sta doar pe margine

  • Sâmbătă, 14 octombrie, ora 19:00, premieră la Sala Mihai Popescu (Teatrul pentru copii)

Teatrul Tony Bulandra a adus în luna octombrie câte un spectacol-premieră pentru fiecare categorie de vârstă. După „Vănătoarea sălbatică” (recomandat celor peste 14 ani), „Amintiri din copilărie” (+ 3 ani), urmează un spectacol adresat în special adolescenților cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani. Spectacolul „Marginea”, după piesa „The Edge” de Edward Bond (dramaturg, scenarist, poet englez), reprezintă o formă nouă de teatru și anume teatru în educație. Tinerii sunt atrași în poveste și li se cere să fie spectatori-activi, să aibă o atitudine critică față de alegerile personajelor și să hotărască de partea căruia vor să fie. Spectacolul este unul special și pentru că așteaptă din partea publicului o propunere de final, personajele devenind pioni în mâna acestuia.

Producția este licența tinerei regizoare Elisa Cîtea. Prin adăugarea lui în repertoriul de stagiune, Teatrul Tony Bulandra își dorește să susțină proaspeții absolvenți și să-i confrunte cu realitatea domeniului ales.

„Marginea” este o poveste în trei personaje despre un băiat, Ron, care locuiește doar cu mama sa, o mamă hiper-protectoare. Ron se pregătește să plece din țară, dar, înainte de ziua în care are zborul, merge la o petrecere cu prietenii. În drum spre casă dă peste un cerșetor, pe care, după spusele lui, încearcă să-l ajute. Acesta îl urmărește apoi și pretinde că băiatul i-a furat banii. Mama se află între fiul ei mult iubit, dar de care în ultimul timp e cam dezamăgită pentru că nu a realizat nimic până la vârsta lui, și mila pe care o simte față de un om al străzii aflat în prăpastia deznădejdii.

Un teatru interactiv, educativ, un teatru al dezbaterii despre forța instinctului matern și inerția instinctului de a fi mereu cel protejat.

Veți avea ocazia să-i vedeți pe Cristian Olaru (Ron), Cristina Dumitra (Sal), Ilie Ghergu (Străinul) care surprind prin abilitatea lor de a conferi personajului dubla-față, încât spectatorii au senzația că pot să-l încadreze într-o anumită categorie, ca apoi să le fie contrazise așteptările și să realizeze că rolul mai are încă multe nuanțe de arătat.            

Comentariile sunt închise.