Brâncuși: Sărutul

un spectacol de  Horațiu Mihaiu

Concepție muzicală: Virgil Mihaiu
Coregrafie: Hugo Wollf
Concept video: Cezar Enache și David Sugar

Venit ca o replică la celebra şi aproape perfecta sculptură a lui Rodin, SĂRUTUL lui Brâncuşi reprezintă o adevărată cotitură estetică în opera sa, dar şi, poate, actul de naştere al sculpturii moderne. Un poem vizual, punctând principalele momente din viaţa lui Brâncuşi şi racordurile posibile ale sculpturilor sale, ce reprezintă sărutul, cu simbolistica acestui gest atât de reprezentativ pentru fiinţa umană. Un spectacol nonverbal, fără text, fără “poveste”, fără un conflict (decât cel subsidiar amintit dintre Rodin şi Brâncuşi), însă plutind într-o atmosferă senzorială (vizual-auditivă) atât de caracteristică cuplului Horaţiu Mihaiu (regie, costum, decor, light design)- Virgil Mihaiu (concepţia muzicală), pigmentate cu o mişcare scenică (Hugo Wolff) hieratică, esenţializată şi redusă la “semn” , tocmai pentru a încerca o apropiere de hieratismul şi simplitatea întregii opere brâncuşiene. Raluca Babtan, Maria Nicola, Ana Maria Oglindă, Liviu Cheloiu, Cătălin Mareş, Iulian Ursu, Vitalie Ursu şi Mihaela Mihai, evoluează omogen şi unitar, creând corporal trăiri şi stări, pline de forţă şi sculpturalitate. În rolul lui Brâncuşi, Corneliu Jipa izbutind o delicată compoziţie a “discreţiei” brâncuşiene.

 

Raluca Babtan
Maria Nicola
Ana Maria Oglindă
Liviu Cheloiu
Cătălin Mareş
Iulian Ursu
Vitalie Ursu
Mihaela Mihai

La teatru, prin pădurea cu tei, de Tudor Țepeneag

Raspandacii imobiliari au dat buzna pana si in codrii Vlasiei, intr-o padure de tei de pe DN7 unde cresc vilele ca ciupercile. Ideea e ca de acolo si pana la Targoviste e numai o invartitura de roata, pana si criticii de teatru ar putea face autostopul pana la teatrul Tony Bulandra. Nu de alta, dar sa-si faca nitel meseria… Directorul teatrului, regizorul MC Ranin, a pus in scena un spectacol de imagine de o rara frumusete plastica si virtuozitate, pornind de la viata pictoritei mexicane expresioniste Frida Khalo. El l-a invitat pe regizorul turc Kemal Basar sa puna in scena Romeo si Julieta, spectacol cu o viziune actuala, in care interpretii tragicei iubiri adolescentine sunt Marius Manole si una dintre actritele care au adus Romaniei Palme d’Or la Cannes, Laura Vasiliu. Alaturi de ei, Rodica Mandache, in mare verva comica, si ceilalti actori ai teatrului, care pot fi regasiti in spectacolul Brancusi – Sarutul, de Horatiu Mihaiu, o compozitie rafinata care i-ar putea trezi nitel pe domnii-doamnele-domnisoarele critici care mazgalesc la nesfarsit cartile teatrului romanesc. Buna dimineata ! Va e lene sa mergeti la Targoviste ? Atunci deplasati-va la teatrul Masca, in cartierul Militari, pentru un excelent spectacol de commedia dell arte, Gemenii, dupa Carlo Goldoni, realizat de regizorul venetian (am spus venetian, nu italian) Michele Modesto Casarin. Expresivitatea si pregatirea corporala a actorilor teatrului Masca, a permis, ca prin miracol, intalnirea cu un gen teatral extrem de exigent. Masca materializeaza un concept care merita o atentie deosebita: un teatru popular, intr-un cartier popular… Digestie usoara si vise placute, domnilor critici !

Brâncuși: Sărutul, Ziarul Semnal de Dambovita din 7-13 februarie 2008 nr 9.

Mesajul estetic al piesei este cel mai bine revelat atunci cand este inteles ca o replica polemica la compozitia cu acelasi nume a lui Rodin. Prin aceasta lucrare capitala, Brancusi isi incepe demersul estetic, unic si genial. Artistul roman a infruntat marile somitati in domeniu, ceea ce in anii 1907-1908, insemna un curaj extrem de nebunesc, de neconceput.

Sarutul care, la Rodin, era reprezentat in marmora de un cuplu barbat-femeie, adus in pragul reprezentarii absolute ca frumusete, este impietrit la Brancusi, intr-o reprezentare ce duce, mai degraba, la primele forme de arta. Cuplul devine un ,,bloc” omogen, esenta sarutului brancusian fiind insasi iubirea. Imbratisarea este o incolacire a  bratelor,  nefiresc de  puternica,  o adevarata forta a universului care este insasi iubirea.

Greu de tradus scenic, subiectul piesei face trimitere la un concept primordial, acela al iubirii, sentiment prezent in fiinta umana, la fel de enigmatic, pe cat de poetic… Subiectul merita readus in constiinta publicului, pentru.a se incerca o noua descifrare a sa. Spectacolul prezentat pe scena targovisteana se doreste a fi un raspuns vivant-vizual la intrebarile pe care le contin operele lui Brancusi.

Comentariile sunt închise.