Deșteptarea primăverii

de Frank Wedekind

Regia: Tudor Ţepeneag
Scenografia: Mc Ranin și Veronica Nicolae

Acţiunea se petrece în mediul şcolar în spaţiul germanic al secolului al XIX-lea. Dramă a adolescenţei în care realitatea e bântuită de fantome, în care ideea de moarte şi dragoste, deformează trăirile ducând la rupturi fantastice. Trupa noastră tânără, prin atributul vârstei, dar mai ales prin pregătirea fizică se poate constitui în motorul acestui demers artistic. Tabuurile şi interdicţiile îşi pierd oarecum sensul în această epocă a trâmbiţatei libertăţi – inclusiv sexuale – nemărginite. Dar piesa rămâne de stringentă actualitate printr-o simplă schimbare de accent. Conul de lumină poate fi mutat în zilele noastre de pe inocenţa copiilor (care oricum află în curtea şcolii şi printre blocuri şi de pe internet mai multe probabil decât îşi pot adulţii imagina!) pe atitudinea părinţilor. De unde replici precum „pe tata l-ar lovi damblaua, iar mama ar intra la balamuc” erau pe vremea lui Wedekind ecoul vocii unor copii – victime ale ipocriziei celor maturi, acum pot fi interpretate drept vorbe realiste sau chiar cinice ale generaţiilor tinere faţă de cei mai în vârstă. Groaza şi-a schimbat direcţia. În contextul unei libertăţi quasi-totale şi a pericolelor pe care afluxul de informaţii le pot presupune pentru minţile prea crude, părinţii sunt terorizaţi ca nu cumva progeniturile lor să ajungă din impetuozitatea vârstei într-o situaţie fără ieşire. Însă piesa lui Wedekind nu este numai un manifest al generaţiei tinerilor germani la adresa ipocriziei societăţii de atunci. Este un semnal de alarmă faţă de toate primejdiile pe care lipsa de comunicare le aduce interlocutorilor, la toate riscurile generate de nesinceritate şi necunoaştere.

« De multă vreme îmi doream să montez Deşteptarea Primăverii. O piesă dificilă, care cu gingăşie, dar şi cu violenţă ne conduce în lumea complicată a adolescenţei. La Teatrul ”Tony Bulandra” din Târgovişte am găsit o trupă tânără cu sensibilitatea şi deschiderea pentru această provocare. Mi-aș fi dorit ca acest spectacol, așa cum spune unul dintre personaje, Moritz, să fie ca frișca:”se topește repede și îți lasă un gust plăcut»

Tudor Ţepeneag , regizor

Wendla – Laura Vasiliu
D-na Bergman – Carmen Ionescu
Ilse – Radita Roșu
d-l Gabor – George Corneanu
Martha – Irina Melnic
Thea/Knuppeldick – Silvia Gâscă
Hüngergurt – Georgiana Mazilescu
Habebald – Simona Şaiu
Moritz Stiefl – Sebastian Bălășoiu
Melchior – Sorin Ionescu
Sonnenstich/Omul cu Masca – Corneliu Jipa
Hänschen Rilow – Romul Morutan
Otto/Fliegentod – Liviu Vlad
Georg/Zungenschlag – Radu Ciobănașu

Comentariile sunt închise.