Visele călătorilor de pe Titanic

un spectacol de Mihai Măniuțiu și Vava Ștefănescu

Decoruri și costume: Valentin Codoiu
Coregrafia: Vava Ștefănescu

Interpreților „călători” de pe celebrul transoceanic, scufundat în aprilie 1912, le lipsesc cuvintele. Totul se exprimă prin mișcare, muzică, emoție. Un poem dansant, în care se succed vise fie în alb și negru fie „albe” și „negre”.
Un zbucium al corpului dictat de zbuciumul sufletului, ca o prevestire a inevitabilului. Răvășitoare chipuri în debutul unei calatorii spre o lume nouă care nu are încă față. Muzica dă naștere la speranțe, consolidând parcă sentimente pe paliere: la clasa întâi, la clasa a doua, la clasa a treia.

Grațiela Teohari
Sebastian Bălășoiu
Miruna Vaju
Maria Nicola
Ramona Bărbulescu
Corneliu Jipa
Radu Câmpean
Marin Grigore
Radu Ciobănașu
Delia Lazăr

2008.10.03 /Visele fantomelor / Magdalena Boiangiu

«Visele călătorilor de pe Titanic, expuse de Mihai Măniuțiu doar prin mișcare la Teatrul „Tony Bulandra“ din Târgoviște, lasă un spațiu infinit imaginației. Ne putem închipui orice despre acei pasageri și putem visa cât vrem în locul lor, iar regizorul împreună cu colaboratoarea sa, coregrafa Vava Ștefănescu, ne impun propria lor variantă a elanului frânt, a frumuseții întrerupte, a armoniei parazitate de presimțirea sfârșitului. Tânăra trupa de la Târgoviște, care nu e la prima colaborare cu acest regizor al patimilor cenzurate de luciditate, s-a obișnuit deja cu sistemul său de transmitere a sentimentelor și a ideilor prin înlănțuirea imaginilor mai convingătoare decât cuvintele. Mulți dintre interpreți se miscă bine, aș spune că dansează, dar pentru Măniuțiu dansul este premisa mișcării, nu împlinirea ei, și construiesc astfel aburul ansamblului. Un ansamblu care capătă treptat corporalitate, devenită concretă, prin lectura caracteristicilor tehnice – și nu numai – ale vasului scufundat. Cu Titanicul, cu călătorii lui și cu visele lor nevisate a pierit o lume, și nostalgiei acestei lumi îi dedică Mihai Măniuțiu spectacolul său. Când trupa astfel solicitată și antrenata de Măniuțiu și Vava Ștefănescu va reuși să devină în integralitatea ei performantă, acest tip de spectacole va căpăta acea strălucire care acum se lasă doar bănuită. » Sursa Cotidianul 04.05.2005 (Magdalena Boiangiu: Teatru fără cuvinte, Cotidianul/ 3 mai 2005)

Comentariile sunt închise.