Visul unei nopți de vară

de William Shakespeare
Regia: Florin Gabriel Ionescu

Scenografia: Valentin Codoiu

 

 Îmi doresc să pot realiza un spectacol curat, coerent, compact. Această piesă scrisă ca fiind comedie, îmi doresc să rămână comedie și prin reprezentarea ei. Nu îmi propun să fiu mai deștept decât Shakespeare, ci să dibuiesc câteva din gândurile lui cu această piesă și să încerc să le dezvălui împreună cu actorii, în fața publicului. Unul dintre acestea este legat de tema dragostei. Avem aici mai multe cupluri, perechi și fiecare dintre acestea este purtătoarea unui anumit “tip” de dragoste.
Theseu – Hipolita: forța masculină în raport cu slăbiciunea fizică a femeii (fie ea și regina amazoanelor); dragostea impusa cu forța fizică. Este cu atât mai ofertantă pentru Theseu (această latură brutală) cu cât în alte împrejurări el ni se dezvăluie ca fiind foarte uman și înțelegător, super-inteligent, bun cunoscător al naturii umane și un fin psiholog al artelor. Ce se alege de această dragoste (dacă ea nu e doar o atracție sau un orgoliu) după noaptea nunții? Acest cuplu va deveni o copie a cuplului Oberon-Titania? Sau, dacă Shakespeare ar fi fost scenarist la Hollywood și ar fi trebuit să scrie “Visul se întoarce”, am fi văzut-o pe Hipolita (complet îmblânzită) punând murături în bucătărie și pe Theseu înconjurat de trei dansatoare jucând ruleta la Ibiza.
Oberon – Titania: cuplul căsătorit de cel puțin 2000 de ani. No comment? Nu chiar. Ura amestecată cu păreri de iubire, plictiseală, sex din ce in ce mai rar (Titania chiar reproșează acest lucru), prin urmare evadări, amintiri, reîntoarceri, lupte, dependență. Dacă acest din urmă cuvânt poate fi asimilat ideii de dragoste, atunci ei se iubesc. Se ceartă acum și se împacă și vor găsi ușor un alt motiv de ceartă și-așa la infinit, și-n “Visul 7”.
Tinerii: în mod deliberat nu foarte individualizați de către Shakespeare; simpli reprezentanți ai vârstei lor; jucării; marionete în mâna spiritelor. Doar ei, oare? Prin ușurinta cu care baieții își schimbă partenerele (ca la dans), fără nici un proces interior de conștiință, prin superficialitatea sentimentului lor, Shakespeare pare că parodiază dragostea la această vârstă, sau cel puțin jurămintele ei. Ce se va întâmpla cu ei? În “Visul 2” vor avea copii, în 3, prieteni de familie fiind Puck, sau destinul sub un alt nume se va juca cu ei și îi va pune să schimbe din nou partenerii. De astă dată pe ascuns, cum se obișnuiește la această nouă vârstă. În “Visul 4” vor afla și se vor certa, dar nu ne mai interesează, deoarece copiii lor au crescut și urmează aceeași istorie.
Pyram – Thisbe: reprezintă cuplul ce-ntruchipează singura dragoste pe care eu, cu ochii mei, citindu-l pe Shakespeare, am înțeles-o ca fiind autentică. Și nu pentru că e sortită să dureze secunde. Optimist fiind, nu accept să cred că timpul dă măsura iubirii. Pentru că teatrul e un spațiu magic? Da, dar ce vrea să însemne asta? Că în acest spațiu magic oamenii renunță la propria lor identitate, cu tot ce incumbă ea și reușind să se dezgolească de barierele “Eului” se pot dărui, total, până la contopire. Cred că aceasta este “cheia iubirii” pe care Shakespeare, prin cuplul Pyram-Thisbe o face cadou celor trei perechi în noaptea nunții lor – uitarea de sine. Dacă Hipolita ar uita că e regina înfrântă a amazoanelor, dacă Theseu ar uita că e forța lumii, dacă Oberon ar uita, dacă Titania… ar trebui să-mi rescriu “Visul” de la 2 la 33. Teatrul, la fel ca și visul și magia în cazul tinerilor – forma de cunoaștere. Pentru fete mai mult decât pentru baieți, pentru Lysander mai mult decât pentru Demetrius. “Cheia” e pe masă; o ia cine o vede și cine are într-adevăr nevoie de ea. Mesajul e optimist – cheia se află la îndemâna tuturor. Cuplul Pyram-Thisbe rămâne neschimbat și-n “Visurile” următoare. Sincer, pur, candid. Veșnic.  Cam asta vreau să spun cu vorbele lui Shakespeare și talentul actorilor despre șansa dragostei.

Florin Gabriel Ionescu, regizorul spectacolului

 

THESEU ducele Atenei – Adrian Anghel / Cătălin Mareș
EGEU tatăl Hermiei – George Buica
OBERON regele zânelor – George Bonceag
TITANIA – Rodica Ursu
PUCK zis Robin-Băiat-Bun – Irina Melnic / Radu Micu
DEMETRIUS îndrăgostit de Hermia – Radu Ciobănașu
LYSANDER îndrăgostit de Hermia – Radu Câmpean
HELENA îndrăgostită de Demetrius – Ana Maria Oglindă
HERMIA fiica lui Egeu, îndrăgostită de Lysander – Laura Vasiliu
PHILOSTRATA maestru de ceremonii – Iulia Brezeanu
GUTUIE dulgher – Corneliu Jipa
BLÂNDU tâmplar – Miruna Vaju
FUNDULEA tesător – Liviu Cheloiu
BOTIŞOR căldărar – Ioana Grigoriu
FLAUT cârpaci de foale – Sebastian Bălășoiu
MITITELU croitor  – Maria Nicola

Comentariile sunt închise.