Pescărușul

PESCĂRUŞUL

după A.P. Cehov
Regia: Laurian Oniga

Decoruri: Alin Gavrilă
Costume: Mc Ranin

La fel ca și celelalte piese ale lui Cehov, ‘ Pescărușul ‘se bazează pe un ansamblu divers și evoluat de personaje. Spre deosebire de tendințele principalului curent teatral al secolului al IX-lea, actele senzaționale (precum tentativa de sinucidere a lui Treplev) nu sunt prezentate pe scenă. Personajele tind să vorbească pe ocolite mai degrabă decât să se adreseze direct, o practică dramatică cunoscută ca subtext.

Irina Nikolaevna Arkadina – Georgiana Mazilescu
Konstantin Gavrilovici Treplev – Ștefan Cepoi
Piotr Nikolaevici Sorin – Corneliu Jipa
Nina Mihailovna Zarecinaia – Adina Stan
Nina Mihailovna Zarecinaia – Irina Melnic
Nina Mihailovna Zarecinaia – Laura Vasiliu
Ilia Afanasievici Şamraev – Radu Ciobănașu
Polina Andreevna – Silvia Gâscă
Maşa – Simona Şaiu
Evgheni Sergheevici Dorn – George Constantinescu
Semion Semionovici Medvedenko – Liviu Cheloiu

La Târgoviște: o trupă de talent în plin avânt / 2003.11.30 / Florica Ichim, România Liberă

Într-un recent interviu cu vorbe meșteșugite, dar și încărcate de tristețe, Marcel Iureș ne spunea că este „nevoie de o revoltă tăcută, o revoltă în interior, care să se reverse în forme de organizare, de rezistență naturală a unor oameni care fac lucruri bune, trăiesc corect și sancționează…”
Este nevoie, așadar, în domeniul artei și culturii, vitregit peste măsură în ultimii ani, de oameni capabili să construiască și să mențină construcția în picioare. La un asemenea fenomen asistăm de aproape două stagiuni la Târgoviște. Teatrul se numea și acum doi ani „Tony Bulandra”, dar își ducea existența într-un cuminte anonimat. De când l-a preluat regizorul Mihai Ranin și l-a îmbrăcat în haine noi, adunând și o trupă ambițioasă de tineri, se încearcă mereu stârnirea concetățenilor prin cât mai multe evenimente culturale. Premierele nu înseamnă doar primul gong pentru o nouă serie de spectacole. Sunt invitați critici, prieteni, oficialități locale, se lansează cărți de teatru, peste tot vezi flori, zâmbete primitoare ș.a.m.d. Teatrul și-a luat curajul de-a organiza chiar „Zilele” sale, adică de-a lungul a 20 de seri se prezintă spectacole din București și din afară, destinate adulților și copiilor (cu un repertoriu adecvat), spectacole semnate de regizori din toate generațiile, oferind publicului și o premieră a propriei trupe. Orașul Târgoviște a avut întotdeauna un bun public de teatru la toate turneele de calitate ce l-au vizitat decenii la rând. De când bani de turnee n-au mai existat, au crescut noi generații de spectatori potențiali și efortul de a-i apropia de teatru ni se pare deosebit de important. Acest public poate fi cucerit în timp cu ofertă de valoare. Formarea și consolidarea unei trupe formate din talente sunt un gir pentru izbândă. Am avut ocazia în trei rânduri să văd această trupă foarte tânără câștigând de la spectacol la spectacol experiență profesională. Prima oară i-am văzut pe actori în „Gâlcevile din Chioggia” de Goldoni, în regia lui Laurian Oniga, care a folosit vivacitatea și farmecul interpretelor. De curând, i-am putut urmări, tot în regia lui Oniga, în cehovianul „Pescărușul”, text cu partituri dificile, cerând îndelungată experiență scenică – probă grea. Nu toți au trecut-o. De fapt, regizorul, care, probabil, nu se putea baza pe o singură interpretă pentru Nina Zarecinaia, ne-a propus multiplicarea acesteia, explicând operațiunea prin dorința sa „de a vorbi despre un fenomen, și nu de un caz izolat”. Deși cele trei actrițe (Adina Stan, Irina Melnic și Laura Vasiliu) își împlinesc rostul scenic, drama Ninei nu se reunește în fior coerent. În fapt, întreaga distribuție joacă dăruit, se străduiește vizibil, dar sunt tineri și fără experiență. De aici, sunt momente emoționante alături de text turuit, spus fără nuanță. Imaginea generală este a unei trupe talentate. În asemenea condiții sunt grele descifrarea puterilor fiecărui interpret și analiza împlinirii și eșecului, dar din ansamblu am desprins personajul Masei, interpretată de Simona Saiu cu un crescendo dramatic bine strunit, căptușind drama cu subtile nuanțe, poate singura depozitară a ideii de resemnare, care altminteri plutește difuz peste spectacol.

Anul Cehov în Târgul Ieșilor / 2004.01.06 / Doru Mareș, Florica Ichim, Marina Constantinescu

« Notez un interesant Pescăruș, conceput la Teatrul „Tony Bulandra“ din Târgoviște de Laurian Oniga. Decorul ingenios al lui Alin Gavrilă (atenție la sistemul de producere a „sclipirilor lacului“ – văzut din sală, scade efectul!), costumele logice și frumoase propuse de M.C. Ranin (directorul teatrului) și tinerețea trupei fac posibile prestații actoricești când rafinate, când explozive, dacă ar fi să mă refer numai la cele trei Zarecinaia – Adina Stan, Irina Melnic și Laura Vasilu, la Treplev (Ștefan Cepoi – foarte bun tânăr actor, foarte neinspirat nume de scenă…, poate la revistă, cine stie, sau în Gianni Rodari?), ori la elegant-detașatul Dorn (George Corneanu). La polul opus, complet neconvingător Vitalie Ursu în Trigorin, și ca voce, și ca mișcare scenică. Marea găselniță a montării lui Oniga, persistența în memoria de spectator, rămâne, indiscutabil, trinitatea Zarecinaia, încă de la apariția acesteia în „leagănul de peste ape“. Trinitate fiind, evident povestea, trebuia să conducă la martiriu. În același timp, cele trei actrițe individualizează fiecare limpede o anume zonă psiho-emotională a personajului. Nici Laurian Oniga nu a avut curajul de a-și duce pariul până la capăt, o dată prin nehotărârea asupra utilizării a numai uneia dintre persoanele a două singular sau plural de către ceilalți, când i se adresează Ninei Zarecinaia (care este una singură, tocmai fiind formată din trei – și aici se poate specula liber, mitologic, de o rară vastitate), mai apoi prin metamorfoza fără nicio logică a lui Samraev din actul secund, încă o dată prin fantasma suicidară din final, construct fără legătură, de dragul filozofării cu orice preț. Momente de o reală frumusețe/tandrețe se nasc pe parcursul spectacolului și aș remarca, în trecere, jocul cântecului ceaiului din samovar, din al doilea act, susținerea tezei destinului actoricesc al Ninei Zarecinaia ori pianul lent și dibuit al uneia dintre interpretele personajului. » Doru Mareș

Comentariile sunt închise.